M-am tot sucit si invartit, dar n-am mai scris pe aici. Ma tot gandeam: la ce bun? Sa se apuce unii si altii sa-mi comenteze mirobolantele scrieri, sa ma injure, sa ma felicite? Am mai scris pe ici pe colo cate un articol, cate o stire, dar pe blog tot n-am scris. Parca nu iesea nimic pe teava, sau parca mi-a pierit curajul. De parca ti-ar trebui un curaj nebun sa bati campii si dealuri pe subiecte de toti cunoscute si comentate.
Dar vazand ca multi, foarte multi si priceputi si de-a dreptul batuti in cap si-au facut blog si baga din top every day, manca-ti-as, mi-am luat ficatu’n dinti si am zis: hop si io, ca nu-i pe bani. D’apoi ce? Numa’ altii sa fie faimosi? Io sa n-am partea mea de popularitate? Si iacata-ma din nou pe felie. Pana cand? Om trai si om vedea.
Filed under: Palavrageala
