Bloggerii - inamicii presei scrise

Am observat in ultima perioada o ofensiva din ce in ce mai dura a oamenilor din presa traditionala impotriva “jurnalistilor amatori”, sau cum le mai zice: bloggeri. N-am inteles initial de unde pleaca aceasta inversunare, dar urmarind statisticile din domeniul mass-media, nedumerirea mea a inceput sa dispara treptat, fiind inlocuita cu o certitudine: grija zilei de maine. Asta ii ingrijoreaza pe jurnalistii autohtoni de renume si ii determina sa porneasca acest razboi impotriva unor persoane care, dupa cum arata realitatea mediatica de la noi, ar putea sa le ia painea de la gura.

Cel mai vehement in acest “razboi” este Cristian Tudor Popescu, un nume extrem de mediatizat in ultimele zile, in urma demisiei de la Gandul (dar nu insist pe subiect, pt ca nu-l consider de importanta). CTP, cum este cunoscut in media online, considera blogurile “niste barfoteci” facute de neprofesionisti in ale jurnalismului. Nu dezvolt parerile CTP-ului fata de “jurnalismul cetatenesc”, pentru ca sunt convinsa ca sunt arhicunoscute.

Un alt combatant al jurnalismului 2.0 este nimeni altul decat Ion Cristoiu, jurnalistul care declara in urma cu ceva timp, ca prefera sa-si scrie articolele pe hartie, nefiind familiar cu tehnica scrieii computerizate. Si el are o problema cu “neprofesionistii” care scriu vrute si nevrute pe Internet.

Si sa nu-l uitam pe Marius Tuca, acest “aproape” al romanilor, care de curand a lansat alte acuze la adresa acestor “neica nimeni” care-si permit sa isi transmita gandurile si ideile prin intermediul Internetului.

Trei jurnalisti, trei oameni de prestigiu din presa, trei gazetari care nu doar ca-si castiga painea din presa, dar s-au si imbogatit de pe urma ei. Si aici intervine motivul disputei jurnalist vs. blogger: BANUL! Studiile recente arata o scadere dramatica a presei scrise fata de Internet in preferintele cititorilor. Tot mai multi romani au acces la Internet de acasa, de la scoala sau de la serviciu si prefera sa se informeze online, decat sa cumpere ziarele. Si este si normal avand in vedere ca traim in secolul vitezei, cand timpul liber a devenit un lux. Stirile online sunt mult mai apropiate de tempoul din viata de zi cu zi, fiind actualizate instantaneu, doritorul de informatii calde nefiind obligat sa astepte pana a doua zi, cand apare ziarul pe tarabe.

Ce nu accepta contestatarii jurnalismului pe Internet? In primul rand vanzarile ziarelor scad, scazand in acelasi timp si sumele incasate din publicitatea difuzata in ziare. In al doilea rand, apar tot mai multi formatori de opinie online, care prind la public si care le provoaca acestor contestatari scaderi in sondaje privind preferintele consumatorului de media. Aceste scaderi nu fac altceva decat ii aduc in stadiul de a nu mai avea cautare, de a nu mai fi bagati in seama, de a fi ignorati. Nu in ultimul rand, jurnalistii traditionali, mai ales cei din presa scrisa, asista la o crestere spectaculoasa a site-urilor cu specific de blog si a incasarilor din publicitate de pe urma acestor bloguri. Si aici e vorba tot despre bani, dar nu despre banii pe care-i pierd gazetarii, ci de cei pe care-i castiga bloggerii. Chiar daca sumele sunt mici, iar numarul celor care castiga din blogging este de ordinul zecilor, fenomenul ia amploare si nu este exclus ca peste cativa ani un blog sa-l imbogateasca pe detinatorul acestuia.

Arma principala a taberei traditionale in acest razboi, este faptul ca ei sunt profesionisti, iar neprofesionistii (bloggerii) nu au ce cauta in acest domeniu deoarece ei nu au studii, nu au pregatire in domeniu, nu au calificare, nu au experienta. Dar ceilalti au? Aruncand o privire peste biografia unor jurnalisti celebri in Romania descoperim ca foarte putini au absolvit o Facultate de Jurnalistica sau au urmat macar ceva cursuri de specializare. Si ca sa dau cateva exemple:

- Cristian Tudor Popescu, este absolvent al Facultatii de Automatica si Calculatoare, fiind inginer de profesie;

- Ion Cristoiu, este absolvent al Facultatii de Filosofie;

- Cornel Nistorescu, a terminat Facultatea de Filologie.

- Sorin Rosca Stanescu, este absolvent al Facultatii de Drept;

- Ovidiu Ioanitoaia, a absolvit Institutul de Limbi Straine.

Exemplele sunt foarte multe. Nu are rost sa la insir aici. Doar vreau sa remarc ca acesti profesionisti (asa cum se autodefinesc) si-au inceput cariera ca neprofesionisti, prin articole trimise prin posta la redactii sau prin articole publicate in revistele Facultatii sau Universitatii. Ca talentul si priceperea i-au adus unde sunt acum, nu contesta nimeni, dar si ei au inceput tot printr-un “jurnalism cetatenesc”, doar ca de moda veche. Si sunt absolut convinsa ca daca acum aveau 18 sau 25 de ani si aveau conexiune la Internet se numarau printre bloggerii romani de prestigiu.

12 Responses to “Bloggerii - inamicii presei scrise”

  1. Cati dintre formatorii de opinii din spatiul virtual au studii de jurnalism? Ideea este ca oamenii cauta medii mai putin corupte, au inceput sa aleaga ceea ce vor si nu mai primesc totul la pachet de la altii atunci cand li se dă.

  2. eu cunosc cativa bloggeri care au studii de jurnalism. Dar nu asta este ideea, ci faptul ca nu trebuie sa ai asemenea studii ca sa ajungi jurnalist. Ca e vorba de jurnalist de presa scrisa, de radio sau TV, sau chiar jurnalist online, nu e necesara o scoala pentru asa ceva.
    Este un fel de calificare la locul de munca, pana la urma. Si asa cum altii s-au calificat in acest mod, si bloggerii de acum o pot face.
    Chiar citeam prin alte parti ca sunt unii care se considera bloggeri profesionisti. Au devenit oamenii profesionisti in 2-3 ani de activitate. Adica mai putin decat daca ai urma o “Facultate de Blogareala”.

  3. Sunt total de acord cu tine.
    Oricum blogerii care vor, vor putea in urmatorii ani sa lucreze in televiziuni si vor putea si castiga din blog mai mult.nu ca acesta ar fi scopul, dar ne poate ajuta.

  4. Interesanta scrierea ta Yo. ‘Dinozaurii’ presei sau acesti Guru din Media romaneasca nu ar tb sa se infricoseze din cauza bloggerilor din simplul fapt ca blogul in esenta a aparut ca un jurnal personal, in care fiecare isi publica impresiile, opiniile, starile sufletesti, mai plateste o polita si asa mai departe.

    In al doilea rand, sunt mai mult decat convins ca multi bloggeri sunt cu mult mai pregatiti intelectual decat anumiti indivizi de prin redactiile romanesti (nu generalizez, dar am vazut si eu cate ceva).

    Nu cumva acesti domni enumerati mai sus vor ca doar domniile lor sa-si expuna public ideile si mai mult decat atat, doar acestea sa fie luate ca etalon de ‘profani’ sau ‘neprofesionisti’?

  5. Tocmai asta zicea si CTP pe undeva, nu retin exact sursa si nici ideea exacta. Dar spunea ceva de genul ca bloggerii vor atrage cititorii “dinozaurilor” si ii vor determina pe acestia din urma nu doar sa vorbeasca singuri, dar chiar sa fie ignorati. Ignoranta care se va vedea in trafic, in popularitate si mai ales in bani. Ca acolo ii doare pe ei cel mai tare.
    Ei se tem sa nu piarda dominatia pe care o au acum, ca formatori de opinie.

  6. Eu cred ca marea diferenta dintre presa scrisa si bloguri este modalitatea de exprimare a ideilor.
    In pesa scrisa, jurnalistul are pretentia ca emite adevaruri incontestabile, el vorbnd cumva ex-cathedra.
    Blogerul isi exprima ideile dar stie ca poate fi oricand “atacat” de ceilalti, prin comentarii, si atunci va face efortul de a comunica.
    Sunt convinsa ca blogurile reprezinta o etapa superioara a scrisului jurnalistic, si cu mai mare capacitate de comunicare si impact.

  7. E un adevar in ce spui tu, Maria. Dar sa nu uitam ca presa scrisa a ajuns online, ca articolele care apar maine pe hartie, deja sunt pe site si, nu in ultimul rand, ca acele articole online au partea lor de comentarii. Diferenta apare doar in faptul ca acele comentarii nu insotesc articolul in ziarul de pe tarabe.

  8. Da, dar tonul jurnalistului ramane acelasi. El predica, nu scrie, pentru ca scoala romaneasca de jurnalism e complet stupida!
    Iar comentariile sunt superflue.
    Niciodata un jurnalist roman nu va fi in stare sa tina cont de ele!

    N.B. Vorbesc de jurnalistii din presa scrisa, chiar daca ea apare si online.

  9. E o diferenta mare, limbajul nou, cel tehnologic, distruge limba romana. Aceste abrevieri gen lol, brb, rofl si cele mai vulgare plm mm etc ne distrug limba mostenita. Vad copii care in loc sa rada zic lol sau pe net cel putin sa zica “hahahhaha” in loc de diacriticele respective unei smile face.
    Sincer, consider ca adevaratii jurnalisti sunt ultima frontiera pentru aceasta limba care continua sa se degradeze pe zi ce trece din ce in ce mai repede, cu atatea imprumuturi din limba engleza. Mai grav este cand romanu zice maus si scrie tot maus si DOOM-ul il accepta e exact cum i-ai confirma unui prost ca e destept. Revenind la subiect, da, jurnalisti sunt de nepretuit in Romania si mai ales cei buni.

    Pana atunci…cum se zice ? N B? lasa , ca eu va zic noapte buna !

  10. @Andrei
    De acord cu tine. Insa nu despre asta era vorba. Eu ma refeream la “competitia” dintre jurnalismul traditional si cel cetatenesc. Nu la cea dintre copiii care posteaza pe diferite site-uri de pe net si jurnalisti. Pentru ca in cazul asta este clara situatia.

  11. Imi place expresia “jurnalismul 2.0″.

  12. With all due respect:
    “E o diferenta mare, limbajul nou, cel tehnologic, distruge limba romana. Aceste abrevieri [...] ne distrug limba mostenita.”
    @Andrei, cum spuneam, cu toata deferenta cuvenita, mi se pare ca abrevierile nu tin de tehnologie, ci de psihologie. Este o moda occidentala, totdeauna se prefera cuvantul cel mai scurt. Bine, aici apare si un defazaj fata de ei. De exemplu, desi existau in Limba Romana cuvintele “a conchide” si “a conclude”, ignarii activisti comunisti au inventat barbarismul “a concluzona”, care vad ca se mentine.

Leave a Reply