Libertatea de exprimare in presa

Art. 10 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului:

1. Orice persoana are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere.
Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrangeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti

In baza acestui articol 10 din CEDO, o instanta din Romania a decis respingerea plangerii formulate de Gheorghe Copos impotriva Gazetei Sporturilor si a lui Catalin Tolontan ca fiind neintemeiata. Copos a depus plangere in instanta dupa ce Gazeta a publicat un articol in care dezvaluia implicarea patronului rapidist in cazul transferului jucatorului Florin Bratu, caz anchetat acum de DNA. Fostul vice-premier si-a motivat plangerea prin aceea ca ziarul i-a adus prejudicii de imagine prin publicarea acelui material, deoarece, dupa cum motiva tocmai el, articolul”contine un sir de insulte si calomnii”.

Decizia instantei uimeste, dar nu prin faptul ca respinge plangerea, ci prin motivatia data. Prin aceasta instanta constata ca limbajul folosit in acele materiale este unul care corespunde deontologiei si eticii profesionale, ca presei nu trebuie sa i se ingradeasca dreptul de a informa publicul si, lucrul cel mai important, ca libertatea de exprimare a presei include si recurgerea la o anumita doza de exagerare sau de provocare.

Aceasta decizie creeaza un precedent in justitia romaneasca, precedent care poate avea consecinte importante in cazurile viitoare in care sunt implicati ziaristi sau publicatii. Si asta deoarece nu este clar stabilit cum se apreciaza acea “doza de exagerare”, nu se specifica ce anume se intelege prin exagerare sau provocare sau care este procentul minim de “exagerare sau “provocare” pe care trebuie sa-l contina un material jurnalistic ca sa se incadreze in limitele legale.